“Schema” de minimis trucata

Dupa amanari succesive, Ministerul Finantelor Publice (MFP) a lansat pe 28.08.2013, ora 8.30, Schema de ajutor de minimis pentru IMM-uri prin intermediul careia firmele puteau solicita pana la 200.000 de euro.

Multi angajati si-au sacrificat pur si simplu concediile pentru a putea sa pregateasca aplicatiile, dar in ziua lansarii au constatat cu stupoare ca nici macar nu au putut sa se inscrie in concurs sau mai bine spus la loterie.

Voi incerca sa analizez care au fost greselile de fond comise de MFP, dar si efectele mediatice generate de valul de nemultumire.

Vom vedea in cele ce urmeaza ca problema principala a fost de fapt proasta aplicare a metodei “first come, first served”, dar si o foarte probabila trucare a procedurii.

Primul venit, primul servit

Cu un buget alocat schemei de 500 milioane  lei, MFP a decis sa utilizeze principiul “primul venit, primul servit” care a generat un val urias de nemultumiri. Motivatia prezumata pentru utilizarea unui astfel de criteriu este desigur dorinta de a economisi bani cu evaluarea unui numar foarte mare de proiecte.

Sistemul a fost deschis la 8.30, iar la 8.35 si 54 sec. sistemul s-a inchis dupa inregistrarea a 644 de firme. Sute de alte firme au contestat procedura deoarece nu au reusit sa-si inscrie proiectele din cauza problemelor / blocajelor sistemului informatic folosit de MFP pentru inscriere.

Un val mediatic consistent a generat o imagine deplorabila pentru institutia ce a gestionat total nesatisfacator programul. Nu putine au fost exagerarile si dezinformarile ce s-au propagat in spatiul public, fara a avea o riposta institutionala adecvata. As aminti doua dintre cele mai importante:

“Primul venit, primul servit” NU era criteriul exclusiv de acordare a finantarii

Extrem de multe articole si emisiuni au acreditat ideea conform careia SINGURUL criteriu de acordare a finantarii era inregistrarea on-line a celor cateva campuri gen denumirea firmei, CUI, CAEN, valoarea proiectului, finantarea solicitata. Nimeni, nici macar MFP nu a precizat raspicat faptul ca dupa inregistrarea online urma o depunere fizica a mai multor documente printre care si un plan de afaceri ce erau evaluate prin intermediul unor grile publicate in ghidul solicitantului.

Asadar, inscrierea on-line a proiectului era o conditie necesara, dar nu si suficienta pentru obtinerea finantarii.

Nu au existat 52.000 de firme care aveau proiecte pregatite pentru depunere

Preluand o informatie vehiculata de MFP conform careia in dimineata de 28.08.2013, au existat “52.000 de cereri de conectare la sistem”, fapt care ar fi explicat de ce sistemul s-a blocat la un moment dat, mass-media au acreditat ideea conform careia “din 52.000 de firme cate au incercat, doar 644 au avut noroc/au fost privilegiate…”. Nimic mai fals! Convingerea mea este ca, daca toti ar fi avut posibilitatea de a depune proiectele pregatite pana la dead-lineul stabilit, nu ar fi existat o concurenta mai mare de 30 pe un loc.

Proasta aplicare a metodei

MFP a ales o aplicare a cel putin dubioasa a metodei “primul venit, primul servit” in sensul ca a setat inchiderea sistemului on-line de inscriere in momentul in care valoarea insumata a proiectelor inscrise era strict egala cu bugetul alocat schemei, anuntand o deschidere ulterioara a procesului de inscriere dupa evaluarea primelor proiecte.

Aceasta a fost o prima greseala majora care a viciat profund ideea de “egalitate de sanse” si am sa explic in cele ce urmeaza de ce:

– din experienta anterioara se putea afla ca un numar important de proiecte “cade” inca din faza de evaluare preliminara din motive multiple in a caror detaliere nu voi intra acum, asadar se putea decide in mod rezonabil o blocare a sistemului de inregistrare dupa ce bugetul insumat solicitat de proiectele depuse era dublu sau chiar triplu fata de bugetul alocat.

– inregistrarea on-line a tuturor proiectelor inca din prima etapa nu era contradictorie cu ideea de primul-venit primul servit din moment ce se aloca un numar de ordine pentru fiecare proiect.

Se putea asadar decide sa se accepte toate inregistrarile valide din cadrul unei zile, iar evaluarea si respectiv finantarea sa se faca in ordinea numerelor de ordine.

Procedura aleasa de MFP, favoriza CLAR pe cei “norocosi” care reuseau inregistrarea in prima etapa, deoarece, daca aveau proiecte care treceau de criteriile de eligibilitate impuse, obtineau in mod cert finantare.

Suspiciuni de frauda

Imposibilitatea inregistrarii online a solicitarii de finantare pentru un numar foarte mare de IMM-uri a generat un val enorm de suspiciuni legate de o potentiala fraudare a procedurii. S-a vorbit astfel de o asa-zisa “lista scurta” de IMM-uri care s-ar fi stabilit inainte de deschiderea procedurii.

S-a vehiculat ideea unei “preselectii” de IP-uri au beneficiat de un “tratament special”, altii ar fi fost favorizati prin faptul ca au putut depune proiectele “din interior”, iar lista de acuze poate continua, toate conducand catre o singura concluzie: procedura organizata a fost un simulacru, majoritatea celor ce urmau sa primeasca finantare fiind selectati pe criterii doar de unii stiute…

Toate acestea ar fi putut fi evitate daca s-ar fi gasit niste solutii rezonabile pentru organizarea acestei proceduri, solutii pe care voi incerca sa le abordez intr-un articol viitor.

Cert este ca imaginea MFP a fost extrem de sifonata, procedura de selectie a fost anulata, iar organe precum DNA sau corpul de control al primului-ministru investigheaza…

Trei surse cu articole pe aceeasi tema