Daca intr-un articol anterior analizam principalele probleme ce s-au iscat in jurul procedurii alocarii ajutoarelor de minimis pentru IMM-uri, in cele ce urmeaza voi incerca sa identific posibile solutii.
Unii spun ca o definire corecta a problemei este cheia pentru identificare eficienta a celor mai bune solutii de rezolvare.
Dupa amanari succesive, Ministerul Finantelor Publice (MFP) a lansat pe 28.08.2013, ora 8.30, Schema de ajutor de minimis pentru IMM-uri prin intermediul careia firmele puteau solicita pana la 200.000 de euro.
Multi angajati si-au sacrificat pur si simplu concediile pentru a putea sa pregateasca aplicatiile, dar in ziua lansarii au constatat cu stupoare ca nici macar nu au putut sa se inscrie in concurs sau mai bine spus la loterie.
Voi incerca sa analizez care au fost greselile de fond comise de MFP, dar si efectele mediatice generate de valul de nemultumire.
Ministerul Fondurilor Europene initiaza consultarea pentru simplificarea achizitiilor realizate de beneficiarii privati.
Ne-au trebuit mai bine de 3 ani pentru a realiza ca legislatia achizitiilor publice nu se aplica beneficiarilor PRIVATI.
O veste pe care nu ma asteptam sa o aud, dar “for the record” ar fi bine sa se stie ca insusi Ministerul Fondurilor Europene recunoaste ca de 3 ani de zile “ne-am dat cu stangul in dreptul” pentru ca am obligat beneficiarii privati sa deruleze proceduri aberante, uneori mai impovaratoare decat cele la care erau supuse institutiile publice.
Toate acestea au fost posibile sub umbrela propozitiei “asa ne cere Uniunea Europeana”, folosita de multi, mult prea multi, functionari publici incompetenti, dar decidenti…
M-am incumetat sa scriu cateva proiecte POSDRU pe noile ghiduri din 2013. Din fericire, nu am fost singur in acest demers! Cand ne-am apucat nu am facut-o pentru ca ne-am lasat ademeniti de discursurile publice despre mult trambitata simplificare, dar ceea ce aveam sa descoperim in momentul inaintarii in „tainele” noilor ghiduri ne-a depasit cu mult „asteptarile”…
Daca ar fi sa incep cu un raspuns din 2 cuvinte, as spune simplu … CU MUNCA ! Voi incerca totusi sa fiu mai elaborat…
In mod normal, banii europeni se dau pentru proiecte ce se inscriu intr-o strategie sau macar o preocupare preexistenta lansarii call-ului. De multe ori, beneficiarii ignora acest aspect si intra in vartejul depunerii de proiecte DOAR pentru a lua banii, minimizand sau chiar ignorand riscurile la care se expun. Aceste riscuri ar trebui insa identificate si eliminate in etapa de evaluare.
Mi se intampla destul de frecvent sa fiu contactat de oameni care imi impartasesc faptul ca au idei interesante pentru care ar dori sa obtina finantare europeana. Ce-i drept, acestea sunt cazurile fericite, pentru ca si mai des mi se intampla sa intalnesc oameni care nu stiu ce ar vrea sa faca cu banii europeni, dar sunt absolut convinsi ca daca i-ar obtine mai intai, ar face lucruri absolut marete.
Ce trebuie inteles in primul rand este ca finantatorii nu dau bani pe idei, ci pe proiecte bine conturate si bine fundamentate, pentru care beneficiarii pot face atat dovada unei capacitati tehnice, cat si financiare de a le implementa cu succes.