Acest articol te va ajuta să înțelegi de ce ajungi să cedezi tentației de a da click pe titluri precum cele de mai jos sau de ce nu renunți la vizionarea unui film, chiar și atunci când pauzele de publicitate sunt „chinuitor” de lungi și de dese. Explicația este una științifică și a fost demonstrată de o cercetătoare de origine rusă încă din 1927.
Oricât de „serioși” am fi, tot ni s-a întâmplat măcar o dată să dăm click pe linkuri cu titluri „ademenitoare” precum: „Porecla șocantă pe care un membru important al familiei regale i-a dat-o lui Meghan Markle” sau „Whoopi Goldberg, critici după ce Bella Thorne şi-a publicat pozele nud: „Să-ţi f…”
V-am pierdut? Ați dat deja click pe vreunul din linkurile de mai sus? 🙂
Nu?? atunci e bine…merită să continuați, ceea ce veți afla sigur vă va fi de folos!
Chiar și atunci când căutăm ceva important, nu știu cum se face că apar undeva în raza noastră vizuală tot felul de „tentații” cărora nu le rezistăm, iar după câteva zeci de minute de orbecăit din click în click ne dăm seama că ne-am îndepărtat complet de scopul inițial pentru care accesasem motorul de căutare favorit.
Suntem oare niște simpli pioni pe tabla de șah, prea slabi pentru a ne proteja împotriva acestor „exploatatori” ai slăbiciunilor noastre sau există modalități prin care să luptăm împotriva curentului?
Cum vă spuneam efectul Zeigarnik a fost demonstrat științific în 1927, dar cred că intuitiv a fost descoperit mai devreme…Vă mai amintiți cum sunt înlănțuite povestirile din Hanul Ancuței? La finalul unei povestiri este introdus un „cârlig” de genul …
Ş-acuma să mai primim vin în ulcele şi să încep altă istorie pe care de mult voiam să v-o spun…
Finalul povestirii „Iapa lui Vodă” din Hanul Ancuței de Mihail Sadoveanu
Răzăşul s-a arătat mirat de povestirea monahului ş-a tăcut cu uimire o vreme. Dar după aceea şi-a venit în fire şi ne-a încredinţat că ceea ce vrea să ne spuie dumnealui e cu mult mai minunat şi mai înfricoşat.
Finalul povestirii „Haralambie” din Hanul Ancuței de Mihail Sadoveanu
Chelnerul care ținea minte foarte bine comenzile fără să noteze nimic
Se pare că punctul de plecare al cercetărilor psihologice care au condus la identificarea „efectului Zeigarnik” a fost o întâmplare care a intrigat-o pe cercetătoarea Bluma Zeigarnik. Ea a observat un chelner care ținea minte foarte bine toate comenzile luate de la o masă, fără să noteze pe nimic și fără să le încurce câtuși de puțin. Totuși, după ce mesenii plăteau, acesta nu mai era capabil să-și amintească prea multe detalii ale comenzilor luate la o masă. Cam fix cum ni se întâmplă nouă atunci când, după un maraton de click-uri nu ne mai amintim mare lucru, însă dacă nu dăm click pe acel link care ne-a atras atenția prin formularea lui eliptică, ne „bântuie” și la câteva zile după…
Punând la cale o serie de experimente, psihologul rus, reconfirmat de vreo alte 600 de studii realizate de atunci, a descoperit că o sarcină nefinalizată (precum comanda chelnerului care nu luase încă banii, prin urmare în mintea lui era vorba despre o sarcină neîncheiată) creează o tensiune în mintea noastră care ne face să reținem tot felul de detalii ale ei deoarece atenția noastră rămâne „agățată” acolo… De aici și sentimentul chinuitor pe care îl simțim atunci când suntem întrerupți sau deturnați de la o sarcină pe care încercăm să o finalizăm. De fapt mintea noastră nu suportă lucrurile neterminate și este mult mai confortabilă cu finalurile „rotunde” ce oferă prilejul unor închideri cognitive.
Efectul Zeigarnik în industria publicității
Industria publicității, care se luptă aprig pentru a câștiga o bucățică oricât de mică din atenția noastră suprasolicitată în fiecare minut al existenței noastre, bineînțeles că nu a rămas impasibilă la aceste descoperiri. Mai multe studii de măsurare a eficienței diverselor reclame au confirmat că reclamele care se termină „în coadă de pește”, cele care nu-și devoalează întregul mister sunt mult mai reținute de public. Tot în aceeași categorie puteți regăsi și tacticile utilizate de prezentatorii TV care ne anunță întotdeauna înainte de publicitate un detaliu ce nu va fi dezvoltat/dezvăluit decât după scurta pauză, recompensa fiind „meritată” doar de către cei fideli. Nici reclamele din timpul filmelor nu sunt plasate întâmplător fix în momente de înaltă tensiune, înainte să se întâmple ceva…
Evident vorbim aici și de aspecte etice, dar cu siguranță fiecare dintre noi este mai dotat cu capacitatea de a rezista tentațiilor, dacă va reuși să descifreze cât mai mult din mecanismele psihologice, din „subteranele” gândirii. Da, încă ni se întâmplă să dăm click pe titluri frumos meșteșugite, deși avem experiențe clare din trecut care ne-au demonstrat că la capătul lor nu se află mare lucru! Tensiunea cognitivă a lucrului neterminat, curiozitatea, e mai puternică decât noi… La aproape o sută de ani de la descoperirea „efectului Zeigernik”, încă îl mai confirmăm… 🙂 Nu este aici rostul de a ne scandaliza și nici de a ne tângui. Doar gândirea critică și educația în general ne pot ajuta.
Sunt oare și exemple de utilizare pozitivă a „efectului Zeigernik” ?
Eu îmi aduc aminte cum reușeam să captez atenția elevilor la orele pe care le predam promițându-le dezvăluirea unui „mister”. La final, în caz că uitam, descopeream stupefiat că, în loc să se repeadă să-și strângă lucrurile, așteptau „pe ghimpi” să le dezleg poanta.
Pentru că tot studiile arată că, dacă un articol e prea lung, cititorul e descurajat să-l mai citească, îl voi întrerupe abrupt aici :), cu promisiunea că, dacă veți reveni pe blogul meu, veți descoperi super chestii la care sigur nu v-ați gândit 😉
