De ce Romania nu e competitiva?

Potrivit clasamentului internațional (2012-2013) realizat pe baza Indexului de competitivitate globală (GCI), România se află pe locul 78 din 144 de țări în ceea ce privește competitivitatea, în scădere cu un loc față de anul trecut. Ca element de referință, imediat după noi, pe locul 79 se află Botswana.  Itemii luați în considerare sunt multipli…(instituții, infrastructură, mediul macroeconomic, piața muncii, sistemul educațional etc) pentru cine dorește să aprofundeze subiectul, poate consulta raportul de competitivitate globală in extenso.

Sa vedem pădurea dincolo de copaci

După ce citești acest raport cu multe cifre riști să nu mai vezi pădurea din cauza copacilor, de aceea nu mă voi lăsa atras în capcana tetrapiloctomiei (despicatul firului de par).

În opinia mea, cauza primă a lipsei de competitivitate a României este omniprezența și omnipotența unui sistem care truchează concurența/competiția reală.

Mai concret, în multe situații (și le voi preciza în cele ce urmează cu subiect și predicat) în loc să câștige cel mai bun, câștigă cel de pe locul 2 sau cel mai slab.

Să dăm niște exemple, ca să înțeleagă tot poporul (ordinea nu e neapărat relevantă) de situații unde concurența reală nu se manifestă :

• Licitațiile publice – în loc să fie încredințat contractul celui care oferă cele mai bune condiții (preț, calitate, termene), este câștigat de cel de pe locul 2, 3, 9
• Numirile în funcții politice (și nu mă refer doar la cei care sunt pe sticlă, ci mai ales la cei din eșalonul 2 care sunt la butoane) – se fac în chip aproape exclusiv pe criterii altele decât cele profesionale
• Examenele și concursurile de toate felurile (de la examenul de șoferi, trecând prin BAC și până la examenele de intrare în diferite corpuri prestigioase)
• Angajările – Majoritatea angajărilor în posturile importante din administrația publică se fac în urma unui proces de selecție trucat, dar ce-i mai stupefiant, din cercetările mele, există un mimetism care se manifestă și în mediul privat
• Câștigurile nu sunt dictate de importanța / valoarea socială a muncii prestate, ci de o încrengătură de alte cauze despre care nu mi-am propus să scriu acum

Lista ar putea continua, dar cred că s-a înțeles ideea. Am încercat să rămân la un oarecare nivel de generalitate, dar reflectări ale acestui flagel le va găsi fiecare în cele mai variate domenii, de la sport, la… biserică.

De asemenea, cred că fiecare va fi înțeles că

lipsa de competitie => lipsa de competitivitate

Când câștigă cel care are prețul mai mare, tehnologia mai proastă, productivitate mai mică, competențe mai puține, viziune și talent mai puțin sau deloc, automat rezultatul se va reflecta DIRECT într-o diminuare a competitivității.

3 efecte secundare ale lipsei de competitie reala

Despre asta vreau eu să vorbesc în cele ce urmează, despre efectele secundare, indirecte și mult mai perverse pe care le produce această lipsă de competiție reală, care afectează profund țesutul competitiv al României. M-aș opri la trei efecte, tocmai pentru a putea vedea în continuare pădurea… the big picture :

• Lipsa de încredere – aud frecvent persoane care nu încearcă să profite de diverse oportunități convinse fiind că totul de trucat și că nu are rost…
• Lipsa de energie – pentru că nu cred nicio clipă că cel mai bun poate să câștige, nu se pot vizualiza în poziția de învingător și atunci evident că nici motivația necesară competiției nu mai există
• Lipsa de inovație – Inovația este produsă de stress – o competiție reală produce soluții ingenioase, dacă competițiile sunt trucate, inovația nu apare…sau apare tocmai la cei care nu au șansele să o și pună în aplicare pentru că sunt ținuți departe de subvenții, granturi etc.

Vă recunoașteți în descrierile de mai sus ? Vi s-a întâmplat să vă apuce lehamitea pentru că ați fost prostit pe față ? Vi s-a întâmplat să participați la un concurs la care se știa câștigătorul încă de dinainte de a începe ? Iar profeția chiar s-a împlinit ?

Lucrul cel mai grav…

Ce e mai grav însă de-abia acum urmează …

Atunci când întâlnești această atitudine la oameni „trecuți prin viață” parcă mai înțelegi… nu oricine poate fi un optimist incurabil, nu oricine are capacitatea să se ridice după ce i s-a aplicat un genunchi în burtă, sau să întoarcă celălalt obraz…

Ce e mai grav este când întâlnesc asta la tineri care poate n-au participat la niciun examen, concurs, licitație importantă la care să se fi trucat rezultatul, dar sunt convinși că așa merge treaba și nu-i auzi decât tânguindu-se.

Nu-i mai interesează așa mult să fie cei mai buni la școală, sau să participe la un concurs sau să câștige un premiu fie el și simbolic…pentru că sunt convinși ab initio că ori concursul e aranjat… ori, dacă nu e aranjat, nu le va servi la nimic  în viața reală!

Opriți-vă din citit și meditați puțin la ultimul paragraf !

Realizați cât este de grav să omori din fașă elanul, spiritul de competiție, energia creativă, încrederea unei generații tinere ???

Care ar fi soluțiile ?

Voi vorbi despre asta într-un articol viitor, până atunci aștept comentariile și opiniile voastre !